Stafilococul auriu este o bacterie care se găsește în mod natural în corpul uman și care reprezintă o amenințare semnificativă pentru sănătate din cauza capacității sale de a dezvolta rezistență la antibiotice. Descoperă din acest articol tot ce trebuie să știi despre stafilococul auriu, de la cauze și factori de risc până la simptomele prin care se caracterizează și opțiuni de prevenție și tratament.
Staphylococcus aureus sau stafilococul auriu este o bacterie din familia stafilococilor, recunoscută pentru capacitatea sa de a cauza infecții severe. De obicei, este prezent în microbiota corpului uman. Deși în mod obișnuit trăiește în armonie cu corpul, poate deveni un agent patogen. Drept urmare, poate declanșa numeroase tipuri de infecții în organism. Stafilococul auriu este una dintre principalele bacterii patogene asociate cu decesele legate de rezistența antimicrobiană și apariția tulpinilor rezistente la antibiotice.
Habitatul natural al stafilococului auriu este chiar microbiota noastră, adică totalitatea microorganismelor care trăiesc în diferite părți ale organismului uman. Aceste microorganisme joacă un rol important în menținerea sănătății gazdei și influențează un număr mare de procese fiziologice. Deși majoritatea microorganismelor din microbiotă sunt inofensive sau benefice, unele pot deveni patogene în anumite condiții. În acest caz, determină apariția unor boli sau infecții, ca în cazul stafilococ aureus. Bacteria poate fi găsită și în sol sau apă contaminate.
Multe persoane au bacterii stafilococice pe piele sau în nas și nu dezvoltă niciodată infecții cu stafilococi. Totuși, dacă dezvolți o astfel de infecție, cel mai probabil provine chiar de la bacteriile pe care le-ai avut în corp de ceva timp. În plus, bacteriile stafilococice se pot răspândi și de la o persoană la alta. Acest tip de bacterie este foarte rezistentă și poate supraviețui pe obiecte comune suficient de mult timp pentru a se transfera la următoarea persoană care le atinge.
Infecțiile cu stafilococ se răspândesc în moduri similare cu alte infecții, prin tuse și strănuturi. În plus, te poți îmbolnăvi și în următoarele situații:
dacă atingi un obiect contaminat și ai o tăietură pe piele
prin ingerarea alimentelor contaminate
dacă nu schimbi suficient de des tampoanele interne în timpul menstruației
dacă ai o igienă dentară precară sau sângerezi în timpul periajului
dacă bacteriile din gura bebelușului pătrund în sân în timpul alăptării
Există mai mulți factori care pot crește riscul de a dezvolta infecții cu stafilococ. Anumite afecțiuni, printre care diabetul, HIV/SIDA, insuficiența renală, cancerul sau leziunile pielii, pot face o persoană mai susceptibilă la infecții cu stafilococ. Spitalizarea recentă sau prezentă poate fi de asemenea un factor de risc, mai ales pentru cei cu sistem imunitar slăbit, arsuri sau răni chirurgicale. Bacteriile stafilococi pot pătrunde în organism și călătorind de-a lungul tuburilor medicale (catetere urinare sau intravenoase) sau stimulatoare cardiace. Mai au un risc crescut de infecție și persoanele care fac sporturi de contact, dat fiind că bacteriile se pot răspândi cu ușurință prin tăieturi, zgârieturi și contact piele pe piele.
Tratamentul implică de obicei antibiotice și curățarea zonei infectate. Cu toate acestea, unele infecții cu stafilococ nu mai răspund sau devin rezistente la antibioticele comune. Pentru a trata infecțiile cu stafilococ rezistente la antibiotice, este posibil ca medicul să fie nevoit să prescrie antibiotice care pot provoca mai multe efecte secundare. Totul depinde de la pacient la pacient; de aceea, e important să te adresezi unui medic dacă suspectezi o infecție.
Simptomele unei infecții cu stafilococ variază în funcție de locația infectării în corp. Dacă bacteria a cauzat o toxiinfecție alimentară, simptomele apar rapid (în câteva ore de la consumul alimentului contaminat) și includ greață, vărsături, diaree, deshidratarea și tensiune arterială scăzută.
În cazul sindromului de șoc toxic, afecțiunea se dezvoltă brusc, cu febră ridicată, greață și vărsături, confuzie, dureri musculare, dureri de stomac, diaree și o erupție pe palme și tălpi care arată ca o arsură solară. Afecțiunea a fost legată de anumite tipuri de tampoane menstruale, răni ale pielii și intervenții chirurgicale.
Când stafilococul auriu vizează genunchii, umerii, șoldurile și degetele de la mâini sau de la picioare, simptomele includ febră, umflarea articulațiilor și durere severă în articulația afectată.
Cea mai gravă formă de infecție este septicemia sau infecția sângelui. Aceasta apare atunci când bacteriile stafilococioase intră în sânge. Semnele prin care se caracterizează sunt febra persistentă, frisoane, hipotensiune, dureri abdominale, greață, vărsături, diaree și respirație rapidă.
Cele mai frecvente infecții cu stafilococ sunt cele cutanate, adică ale pielii. Acestea se manifestă de obicei sub formă de leziuni asemănătoare cu coșurile: sunt roșii, inflamate și pline de puroi, iar în unele cazuri pot elimina lichid. Uneori, pot fi confundate și cu mușcături de insecte sau un fir de păr crescut pe sub piele.
Simptomele mai includ și:
apariția de abcese și furuncule (leziuni dureroase sub piele)
celulita
foliculita
sindromul pielii opărite (o infecție gravă care determină desprinderea pielii pe întregul corp)
Infecțiile cutanate cu stafilococ debutează de regulă cu zone sensibile, călduroase și roșii, evoluând către apariția de puroi sau drenaj și mărirea zonelor roșii. Unele pot evolua spre formarea de răni deschise.
Identificarea purtătorilor asimptomatici de stafilococ auriu se poate face prin prelevarea de mostre de secreții nazale sau de la alte zone ale corpului și testarea acestora în laborator pentru prezența bacteriilor. Deși nu prezintă simptome evidente de infecție, acești purtători pot fi o sursă de transmitere a bacteriei altor persoane sau pot dezvolta infecții active în anumite condiții.
Diagnosticarea infecției cu stafilococ auriu implică evaluarea simptomelor specifice și efectuarea unor teste de laborator. Medicul va lua în considerare istoricul medical al pacientului, simptomele prezente și factorii de risc pentru infecția cu stafilococ auriu. Consultația fizică poate dezvălui semne caracteristice ale infecției cutanate sau ale altor tipuri de infecții.
Pentru a confirma diagnosticul, pot fi prelevate mostre de sânge, secreții nazale, lichid din leziuni cutanate sau alte probe de la pacient. Aceste mostre sunt trimise în laborator pentru analiză, unde se pot efectua culturi bacteriene și teste de sensibilitate la antibiotice pentru identificarea stafilococului auriu și determinarea celor mai eficiente opțiuni de tratament.
Cultura bacteriană este cea mai comună metodă de diagnosticare. Aici, mostrele prelevate de la pacient sunt plasate pe medii de cultură adecvate pentru a permite creșterea și identificarea bacteriei. Culturile sunt apoi examinate pentru a identifica caracteristicile morfologice și biochimice ale stafilococului auriu.
Testele de laborator pot include și teste de sensibilitate la antibiotice pentru a determina care medicamente sunt cele mai eficiente împotriva tulpinilor de stafilococ auriu identificate. Mai pot fi folosite și alte tehnici avansate, ca testele moleculare și PCR-ul, utile în detectarea rapidă și exactă a bacteriei.
O identificare rapidă a bacteriei permite inițierea terapiei antibiotice potrivite, care să combată infecția și să prevină răspândirea sa în alte zone ale corpului sau la alte persoane. În plus, diagnosticul precoce poate să ofere informații importante pentru gestionarea infecției și pentru stabilirea măsurilor de control. Totodată, când diagnosticul este stabilit rapid, poate reduce durata și gravitatea simptomelor, îmbunătățind astfel prognosticul și calitatea vieții pacientului.
Tratamentul implică administrarea de antibiotice pentru a elimina bacteriile. Antibioticele pot fi selectate în funcție de sensibilitatea bacteriilor la anumite medicamente și de gravitatea infecției. În cazurile mai severe sau dacă bacteriile sunt rezistente la antibioticele convenționale, pot fi necesare antibiotice intravenoase sau intervenții chirurgicale pentru drenarea abceselor. Pe lângă antibiotice, pot fi administrate și alte medicamente pentru a controla simptomele și pentru a îmbunătăți vindecarea.
Abordările antibiotice pentru stafilococul auriu se bazează pe utilizarea medicamentelor eficiente împotriva bacteriilor și pe identificarea sensibilității acestora la antibiotice. În cazul unor forme severe de infecție sau a stafilococului auriu rezistent la antibiotice, poate fi necesară utilizarea unor terapii alternative sau combinații de antibiotice. Este important ca antibioticele să fie administrate în doze corecte și pe o durată potrivită pentru a maximiza eficacitatea și pentru a reduce riscul de rezistență la antibiotice.
Drenarea abceselor este necesară pentru eliminarea puroiului și reducerea presiunii în interiorul leziunilor. Se poate realiza prin incizii și drenaj chirurgical sau prin alte proceduri minim invazive. Îngrijirea corectă a rănilor include curățarea regulată a acestora cu soluții antiseptice, aplicarea de pansamente sterile și monitorizarea atentă a semnelor de infecție. Atenție, este recomandat să se evite auto-drenajul, deoarece acest lucru poate duce la răspândirea infecției și la complicații suplimentare.
Măsurile de prevenire a infecțiilor includ menținerea unei igiene bune a pielii prin spălarea regulată a mâinilor cu săpun și apă caldă, utilizarea de dezinfectanți pentru mâini pe bază de alcool și evitarea atingerii feței cu mâinile murdare. De asemenea, este important să se evite contactul direct cu leziunile cutanate ale altor persoane și să se folosească echipament de protecție, cum ar fi mănușile, în timpul activităților care implică expunerea la sânge sau alte fluide corporale. În plus, evitarea utilizării excesive și incorecte a antibioticelor poate ajuta la prevenirea dezvoltării rezistenței bacteriene.
Igiena personală și controlul infecțiilor implică spălarea regulată a mâinilor cu săpun și apă timp de cel puțin 20 de secunde, în special înainte de a mânca, de a găti sau de a manipula alimente, dar și după utilizarea toaletelor, schimbarea scutecelor sau curățarea nasului. Totodată, este important să se evite folosirea prosoapelor și hainelor de mai multe persoane. Alte metode de prevenție țin de curățarea și dezinfectarea regulată a suprafețelor și obiectelor din mediul înconjurător.
În comunitate, măsurile preventive includ educația publicului cu privire la igiena personală adecvată, promovarea utilizării responsabile a antibioticelor și monitorizarea infecțiilor asociate asistenței medicale.
În mediul spitalicesc, este deosebit de importantă implementarea măsurilor de control al infecțiilor: screening-ul, izolarea pacienților infectați, practicile adecvate de igienă a mâinilor, curățarea și dezinfectarea regulată a suprafețelor și echipamentelor medicale, gestionarea corespunzătoare a antibioticelor.
Lumina UV-C are un efect bactericid asupra Staphylococcus aureus, chiar și după o expunere scurtă de 5 minute. Rezultatele unui studiu au arătat că radiațiile au inhibat 89,1% din colonii după 5 minute și 89,6% după 10 minute. Numărul de colonii supuse diviziunii a scăzut cu timpi mai lungi de iradiere și toate bacteriile au fost distruse după 3 până la 4 ore de radiație. Drept urmare, lumina UV-C poate fi folosită cu succes pentru a controla transmiterea prin aer a Staphylococcus aureus.
Sterilizatorul UV pentru aer și suprafețe UVpro WDS poate fi folosit în industria alimentară, școli, spitale, săli de fitness sau orice spațiu care necesită aer curat și suprafețe sterilizate. Rotind reflectorul, sistemul poate fi utilizat chiar și în prezența oamenilor. Cu certificare europeană și fabricat în Germania, UVpro WDS are efect virucid, bactericid și germicid și elimină 99,99% din microorganismele dăunătoare în doar câteva minute.
Spectra UV BLOW este un sterilizator de aer ce folosește lămpi UV-C pentru dezinfectare în prezența umană. Ventilatorul împinge aerul prin lămpi, inactivând germenii, ciupercile și virusurile, apoi eliberează aerul curat în cameră. Avantajele includ dezinfecție fără substanțe chimice sau ozon, filtru HEPA și filtre din oțel inoxidabil, funcționare silențioasă, design compact și indicator luminos. Beneficiile includ un mediu de lucru lipsit de microorganisme dăunătoare, protecție continuă, reducerea riscului de îmbolnăvire, protecția copiilor și a persoanelor alergice și monitorizarea sigură a funcționării lămpii.
În concluzie, stafilococul auriu este o bacterie periculoasă, asociată cu multiple infecții cutanate și sistemice. Prevenția și diagnosticarea precoce sunt esențiale pentru gestionarea eficientă a infecțiilor cu stafilococ auriu. Sunt recomandate utilizarea responsabilă a antibioticelor și implementarea măsurilor de control al infecțiilor pentru combaterea rezistenței bacteriene și prevenirea răspândirii infecțiilor în comunitate și în mediul spitalicesc. Totodată, lumina UV-C este eficientă în combaterea bacteriei și poate fi folosită cu succes într-o varietate de spații.
Surse:
“Staphylococcal Infections.” Medlineplus.gov, National Library of Medicine, 2023, medlineplus.gov/staphylococcalinfections.html. Accesat la 21 martie 2024.
“Staph Infection: Causes, Symptoms, Diagnosis & Treatment.” Cleveland Clinic, 2022, my.clevelandclinic.org/health/diseases/21165-staph-infection-staphylococcus-infection. Accesat la 21 martie 2024.
“Infection Caused by Staphylococcus Bacteria-Staph Infections - Symptoms & Causes.” Mayo Clinic, 2022, www.mayoclinic.org/diseases-conditions/staph-infections/symptoms-causes/syc-20356221. Accesat la 21 martie 2024.
“Bactericidal Efficacy of Ultraviolet Irradiation on Staphylococcus Aureus.” Asian Journal of Oral and Maxillofacial Surgery, vol. 17, no. 3, 1 Sept. 2005, pp. 157–161, www.sciencedirect.com/science/article/abs/pii/S0915699205800433, https://doi.org/10.1016/s0915-6992(05)80043-3. Accesat la 21 martie 2024.
